O scânteie m-a ridicat din FOC
Ca să aprind soarele
Ce coboara luna
O moleculă m-a ridicat din AER
Ca să resuscitez viaţa
În ochii celui mort
Un strop m-a ridicat din APĂ
Ca să potolesc deşertul
În gurile unor însetaţi
Un praf m-a ridicat din PĂMÂNT
Ca să cresc adolescente flori
Sub umbra unor bătrâni copaci
Foc!Aer!Apă! şi Pământ!
Dacă nu ar fi cum e..
Te-ar fi cucerit şi te-ar băga-n pat
Nemuritor te-ar face să te simţi pentru o noapte
Zeu al pielii sale, al pasiunii sale
Buzele ţi-ar lăsa riduri tinere pe trup
Mâinile ar lăsa urme fine
Ca drept ofrandă…simţiri celestine
Rupte din Rai şi prinse de pat
Te-ar face să transpiri de atâtea pasionale mişcări
Te-ar face să nu te mai saturi de-ale interiorului îmbraţişări
Iar trupurile şi minţile să vă cadă-n pofta carnală
Şi toate acestea,pe viitor, să rămână o pată de cerneală.
Dar nu, nu..ea a pierdut tupeul unei femei
Şi a devenit un copil matur şi inocent.
Deci ea nu e o ea oarecare deşi ar putea..
Şi pare deşi nu e
Ea te mai aşteaptă deşi ştie că ai murit
Şi totuşi speră că te reîncarnezi.
Acum şi-a terminat cafeaua.Jumătate din cafea e pe masa
Peste firmiturile de acum 2 zile.Îşi joacă degetul prin ele
Formează un cerc.Nu le şterge ci le lasă
Işi ia poşeta,paltonul şi pleacă la 8 fără 10, de-acasă.
Mângâie blând vioara precum un afon
Predă-mă ca ofranda zeului Zenon
Ţine-mă pe sunete şchioape, îmbrăcate de culori
Cu zâmbete reci, urechi zgâriate, fluierate de fiori
Ascunde-mă în obscur şi chinuie-mi plăcerea
Pe sunete încordate din tuneluri de cristale şi
suflă-mi chemarea
Către portaluri divine
______________________Scârţ, zing
______________________Scrâncete de corzi
______________________Scârţ, zing
______________________Scrâncete de corzi
Am să prind buzele de râs, urechiile de mizerii acordate
În faţa pozelor îngenuncheate şi-ale amintirilor scrise cu radiera
Vioara dădătoare de viaţă a noului eu, m-a ridicat din scrum de ţigară
Ca să nu mai răcesc din brutalitatea inocenţei a focului veşnic aprins.
Ce să mai zic?
…afonul viorii m-a atins!
Ca om ce sunt:
Sunt un singur
Sunt un nebun
Sunt un zâmbet
Sunt un bocet
Sunt un tot.. dintr-unul singur!
Sunt un singur în lumea asta plină
Sunt un nebun în a treziţilor grădină
Sunt un zâmbet pentru adăpostul speranţei
Sunt un bocet de soare ..sunt..
Ca om ce sunt, sunt!
Eu doar îţi şoptesc, ca să nu te îneci şi tu în cuvinte grele
Eu doar îţi râd, ca să nu te molipsesc cu boala îndepărtatelor stele.
Şi da…
Ai venit din nevenit,LUMINA DIN ÎNTUNERIC ,în timp de aşteptare,
Presarând salvare şi culoare peste amara mea abandonare.
Mi-ai otravit cu leac lacrima şi mi-ai înviat în contur,infirmul pas,
Ai dat sens nesensului,mi-ai dat hartă pentru ieşirea din impas.
Şi acum…
Simt cum mi-ai dat aripi pentru a zbura în adâncul apei,
Şi curaj de a înota în sufocantul aer-zâmbet şi deschidere pleoapei(-mi eşti)
Mi-ai luat fiinţa înspre respir,te simt a fi eu,mă simţi a fi tu,
O persoană din doi,conservând-o în cald,nemaipierzând biletul.
……………………………………………………………….
Aş vrea să te păstrez în eternitate,să fi mereu în al meu timp
Trecut,prezent şi viitor,deschis în închis,toate într-un solo anotimp.
Simt frica cum îmi parcuge trupul,ca ai să te evapori şi eu iar,
Am să răguşesc,păstrând numai ziua de mâine, adâncindu-ma în glaciar.
Sper să nu…
VOI!
Nu ştiţi ce jalnic arde soarele asfaltului,
Pe feţele dimineţii, ale tălpilor in fugă
Ce vor sa ajungă la mers, căci au obosit
de atâta alergare, asudate sub masca zâmbetului.
_____________________________________________
Soarele asfaltului arde jalnic, ce, nu ştii?
Atunci când eşti prea desculţ şi simţi
Chiar micul fir de praf, ce- ţi pupă talpa,
fiu al umbrei, ce hrăneşte soarele, de după cladirile zombii.
________________________________________
Dar NOI!
Câteodată am vrea-n răcoare să ne încălţăm,
Să nu ne atingă aşa tare, vreo rază de arsură
Să nu ne atingă aşa adânc, vreo rază de praf..
iar pe soarele asfaltului cu spirt să-l îmbătăm!
Ca să(ne) treacă..
-..shh,taci…ascult străinul din mine:
„Sezonul va sosi pentru fiecare,necontând anotimpul.
Când se vor înlătura paraziţii,oprindu-le timpul.
Nu-i mai las să-mi calce în picioare trupul(gazdă?!)
Rabd răbdarea,dau poftă urii(nu-mi vine să cred)!
_________________________________________
_________________________________________
Nu aştept plata divină căci e mult prea bine lor,
Mai bine sufar şi eu după,decât numai eu,în acest decor.
Abdic statutul de victimă şi devin a lor caloforcium.
îi leg în ce m-au legat,îi inec în insecticid şi opium.”
Substanţele ii vo…”
?!..
-Gataaaa!..ma regăsesc,opresc gândul si scap..
