VOI!
Nu ştiţi ce jalnic arde soarele asfaltului,
Pe feţele dimineţii, ale tălpilor in fugă
Ce vor sa ajungă la mers, căci au obosit
de atâta alergare, asudate sub masca zâmbetului.
_____________________________________________
Soarele asfaltului arde jalnic, ce, nu ştii?
Atunci când eşti prea desculţ şi simţi
Chiar micul fir de praf, ce- ţi pupă talpa,
fiu al umbrei, ce hrăneşte soarele, de după cladirile zombii.
________________________________________
Dar NOI!
Câteodată am vrea-n răcoare să ne încălţăm,
Să nu ne atingă aşa tare, vreo rază de arsură
Să nu ne atingă aşa adânc, vreo rază de praf..
iar pe soarele asfaltului cu spirt să-l îmbătăm!
Ca să(ne) treacă..
