Soarele asfaltului

•July 6, 2009 • Leave a Comment

 

VOI!

Nu ştiţi ce jalnic arde soarele asfaltului,

Pe feţele dimineţii, ale tălpilor in fugă

Ce vor sa ajungă la mers, căci au obosit

de atâta alergare, asudate sub masca zâmbetului.

_____________________________________________

Soarele asfaltului arde jalnic, ce, nu ştii?

Atunci când eşti prea desculţ şi simţi

Chiar micul fir de praf, ce- ţi pupă talpa,

fiu al umbrei, ce hrăneşte soarele, de după cladirile zombii.

________________________________________

Dar NOI!

Câteodată am vrea-n răcoare să ne încălţăm,

Să nu ne atingă aşa tare, vreo rază de arsură

Să nu ne atingă aşa adânc, vreo rază de praf..

iar pe soarele asfaltului cu spirt să-l îmbătăm!

Ca să(ne) treacă..

Insecticid şi opium

•June 26, 2009 • Leave a Comment

-..shh,taci…ascult străinul din mine:

„Sezonul va sosi pentru fiecare,necontând anotimpul.

Când se vor înlătura paraziţii,oprindu-le timpul.

Nu-i mai las să-mi calce în picioare trupul(gazdă?!)

Rabd răbdarea,dau poftă urii(nu-mi vine să cred)!

_________________________________________

_________________________________________

Nu aştept plata divină căci e mult prea bine lor,

Mai bine sufar şi eu după,decât numai eu,în acest decor.

Abdic statutul de victimă şi devin a lor caloforcium.

îi leg în ce m-au legat,îi inec în insecticid şi opium.”

Substanţele ii vo…”

?!..

-Gataaaa!..ma regăsesc,opresc gândul si scap..

Cuşca fluturelui

•June 20, 2009 • Leave a Comment

Pofta blagiană de un trup mai mare

O simt la fiecare bătaie de aripă a fluturelui

Ce se zbate să-şi croiască un alt zbor

Din cuşca trupului, mult prea strâmtă.

Nicidecum nu vrea libertate!

Ci, dimpotrivă, o limitare mult mai încăpătoare :

Una de Himalaya, una de Atlantic, una de Pământ

Şi toate astea, topite  într-una singură.

Formând adevărata Sfanta Treime a fluturelui.

____________________________________

____________________________________

Cuşca de carne şi oase ş-aşa provizorie

Trebuie  tranşată precum acţiunea unui măcelar.

Aş începe din frunte c-un cuţit peste piele, hoinar,

Spre a ajunge către cele ce asigură funcţia locomotorie.

___________________________________________

___________________________________________

Cuşca despicată aş lipi-o de trupul Treimii

Şi aş crea un canal din vene şi artere,

Ca interiorul fluturelui să se transfere nevătamat.

Iar, acolo “sus”, nu are nici să cadă

Nu are nici să se înalte.

Are numai lăţimea. Suficient să zboare,

Să cuprindă, să ocrotească, să sărute

Alţi fluturi amirali şi nocturni

Mai intens !

 
Design a site like this with WordPress.com
Get started